Abordarea complexăşi exhaustivă a fenomenului infracţional porneşte de la explicarea etiologiei comportamentului individului. Analiza conduitei infracţionale a indivizilor denot
ă că infractorii aparţin tuturor straturilor sociale, indiferent de etnie, vârstă, sex, apartenen
ţă religioasă sau educaţie, că etiologia acestui fenomen este identificată în strânsă legătură cu datele biopsihosociale ale individului. Delincvenţa juvenilă este componentă a criminalit
ăţii, o parte a acesteia cu identitate proprie, conferită de categoria de indivizi la care se referă. Această identitate proprie este reflectatăşi de caracterul acestuifenomen. riminalitatea în rândul minorilor are multe cauze diferite de cele ale criminalităţii adulţilor.Delincvenţa juveniă este un fenomen de devianţă, manifestat prin incapacitatea unor minori şi tineri de a se adapta la normele de conduită din societate, incapacitate având unele auze de ordin biopsihosocial. Considerat, de cele mai multe ori, ca un efect al inadaptării ţelor de comportament, dar şi al carenţelor educative ale unor instanţe de socializare şi control social, fenomenul delincvenţă juvenilă ridică o serie de probleme teoretice, Metodologice şi preventive pentru cercetătorii, specialiştii şi practicienii în domeniilesociologiei, criminologiei, psihologiei, asistenţei sociale etc. Studiul ştiinţific al delincvenţei juvenile este important nu doar din necesitatea măsurilor terapeutice imediate, cişi ca instrument prin care poate fi controlată manifestarea criminalităţii la adulţi. Felul de organizare a societăţii, raporturile dintre membrii ei la un moment dat influenţează conduita acestora. Cei mai afectaţi de schimbările sociale sunt copiii, care nu au capacitatea de a înţelege schimbările şi nici capacitatea de a se adapta la ele. Schimbările survenite la vârsta copilăriei pot lăsa traume care săse reflecte în comportament într-o perioadă de timp mai are au mai mică.
The complex and exhaustive approach of the criminal phenomenon starts with the explanation of the etiology of the person's behaviour. The analysis of their criminal behaviour designates that criminals come from different social classes, irrespective of ethnicity, age, gender, religious affiliation or education, and the etiology of this phenomenon is closely related to the biopsychosocial data of the individual. Juvenile delinquency is part of criminality, a part of which has its own identity, conferred by the category of individuals it refers to. This own identity is reflected also by the character of this phenomenon. The causes of the criminality among the under aged people differ from those of the adult offenders. Juvenile delinquency is a henomenon of deviation expressed by the incapacity of some young people to conform to the rules of conduct in society, incapacity that is
caused by some biopsychosocial reasons. It is often considered an effect of the social maladjustment or behaviour deficiency, but also of educational
gaps in social area and social control. The phenomenon of juvenile
delinquency rises to the scientists, specialists and practitioners in the field of sociology, criminology, psychology, social assistance etc. a number of theoretical, methodological, preventive issues. The study of juvenile criminology is important not only for the immediate therapeutic measures,but also as an instrument with which can be controlled the manifestation of criminality among adults. The way the society is organized,the relations between its members, at a time, influence us. Children are those who suffer the most from these social changes. They ave nor the capacity to understand the changes, neither to adapt hemselves to them. The changes appeared in childhood can leave injuries that would last for a long period of time.
