Analiza practicii judiciare arată că nu întotdeauna calificarea infracţiunilor în care cardurile bancare apar ca obiect material (produs) sau ca mijloc de săvârșire este conformă cu principiul legalităţii. În studiul de faţă, prin analiza erorilor de calificare a unor asemenea infracţiuni, se urmărește reducerea numărului erorilor respective. La concret, erorile analizate se referă la: participaţia la una dintre infracţiunile prevăzute de art. 237 CP RM; calificarea faptei de procurare (și păstrare) a unor carduri bancare false; aplicarea art. 237 CP RM pentru obţinerea de beneficii materiale prin accesarea ilegală a unor conturi de card, în lipsa fabricării, în scopul punerii în circulaţie a cardurilor bancare false; aplicarea art. 186 CP RM pentru obţinerea ilegală, cu ajutorul unor carduri bancare false, de mijloace bănești aferente unor conturi de card.
The analysis of judicial practice shows that the qualification of offenses, in which bank cards appear as a material object (product) or as a commiting mean, does not always comply with the principle of legality. In the present study, by analyzing the errors of qualification of such offenses, the aim is to reduce the number of those errors. In concrete terms, the errors analyzed refer to: participation in one of the offenses provided in art. 237 CC RM; qualification of the act of purchasing (and keeping) some false bank cards; application of art. 237 CC RM for obtaining material benefits by illegally accessing card accounts, in the absence of production for the purpose of putting into circulation false bank cards; application of art. 186 CC RM for the illegal obtaining, with the help of false bank cards, of money related to card accounts.
