Abstract:
Graţie condiţiilor fi zico-geografi ce prielnice, partea de sud a regiunii Nistrului Mijlociu a servit din cele mai vechi timpuri drept loc de trai pentru comunităţile umane, fapt documentat prin numeroase situri arheologice (fi g. 1). Însă, o adevărată „explozie demografi că” este atestată în aşa-numita perioadă traco-getică, de când în acest spaţiu sunt cunoscute vestigiile a cca 39 fortifi caţii şi 63 aşezări deschise (fi g. 2). În urma cartării s-a observat că, de regulă, ele sunt grupate în „aglomerări/concentrări”, constituite din câteva fortifi caţii şi un număr variabil de aşezări civile. În regiunea de sud a Nistrului Mijlociu astfel de „aglomerări” de situri pot fi conturate în bazinele râurilor Ciorna şi Cogâlnic, precum şi pe malul drept al Nistrului, în microzonele Horodişte Ţipova şi Saharna. Dintre acestea, cea mai intens studiată în ultimii ani este „aglomerarea” de situri din microzona Saharna, din care, la momentul actual, sunt cunoscute 13 fortifi caţii (Saharna Mare, Saharna Mică, Saharna „La Şanţ”, Saharna „La Vile” etc.) şi 10 aşezări civile (fi g. 7). Ca urmare a cercetărilor perieghetice şi a investigaţiilor arheologice s-a stabilit că un rol important în spaţiul menţionat a avut fortifi caţia de la Saharna Mare, care se evidenţiază prin poziţia strategică, suprafaţă (cca 6 ha), complexitatea sistemului defensiv, precum şi prin descoperirile din incintă. Acestea permit să presupunem că cetatea de la Saharna Mare a funcţionat ca un centru economic, administrativ, social-politic şi religios.
