În perioada examinată audiovizualul era monopol de stat, programele sale erau supravegheate cu stricteţe maximă, mesajele televizate erau supuse unei cenzuri dure, fiindcă, în fond, mediile electronice au fost şi rămân instrumentul favorit al propagandei, cu atât mai mult al propagandei totalitare. În viziunea guvernării comuniste, televiziunea era o armă a Puterii şi avea sarcini concrete: educarea maselor în spiritul învăţăturii marxist-leniniste, mobilizarea oamenilor pentru îndeplinirea unor obiective politice şi economice, combaterea duşmanilor de clasă, proslăvirea realizărilor obţinute sub conducerea partidului. Ca mijloace pentru pentru realizarea scopului nominalizat erau utilizate selectarea premeditată a tuturor evenimentelor ce puteau deveni surse pentru ştiri, controlul total asupra sistemului mass-media exercitat prin stăpânirea tuturor resurselor implicate în producţia de programe audiovizuale şi prin controlarea mesajelor înainte de difuzarea lor. Or, într-o societate totalitară, cu un audiovizual de stat, nu poate fi vorba despre respectarea drepturilor caracteristice unei societăţi democratice – dreptul de informare şi cel de liberă exprimare, a principiilor independenţei editoriale, a pluralismului conţinuturilor, imparţialităţii, echidistanţei, obiectivităţii.
During the mentioned period of this study, the whole TV broadcasting was a state monopoly and its messages were strictly monitored and supervised. All television communications were a subject of strict censorship, as electronic media was and remain a preferred propaganda tool, especially of totalitarian propaganda. Under the vision of the communist government, television was a weapon of power and had specific tasks: educating the masses in the spirit of MarxistLeninist doctrine, mobilizing people to achieve political and economic goals, fighting class enemies, glorifying party leadership achievements. The means used to achieve the stated goal were the deliberate selection of all events that could become sources for news, total control over the mass media sphere through possession of all resources involved in the production of audio-visual programs and by controlling messages before broadcasting. Moreover, in a totalitarian society, with its state media, the respect for the rights typical for any democratic society – the right to inform impartially and the right to freedom of expression, the principles of editorial independence, content pluralism, impartiality, equidistance, and objectivity is out of question.
