În acest articol încercăm să explicăm importanța mitului antic în interpretarea autentică a lui Eugen Simion. Deși în lucrarea sa fundamentală „Ficţiunea jurnalului intim” găsim referințe la mai multe personaje mitice, prezentul articol se axează pe două metamorfoze ale diaristului atestate de academicianul Eugen Simion: Proteu și Circe. Hermeneutica mitului, o ramificare a hermeneuticii, constituie modalitățile de interpretare a textului artistic, care, în scopul de a elucida etapele și contextele transformării imaginii de la ontologic la cea re-creată de scriitor, explică opțiunile autorului în realizarea acestei metamorfoze și elucidează receptarea autentică a conceptelor ce relevă noi conotații, sublimându-le pe cele anterioare. În acest context, am selectat hermeneutica mitului pentru a investiga conotațiile mitului antic și mutațiile acestuia în discursul critic al lui Eugen Simion. Transformarea este pilonul pe care mizează cercetătorul, totodată argumentânduși selecția pentru Proteu și Circe. Considerăm important a explica diferențele acestor inițiați ai metamorfozelor pentru a percepe rolul remitizării ce contribuie la perspectiva recunoașterii. Receptorul rămâne într-un exercițiu de desfigurare a mitului. În studiul lui Eugen Simion secundarul devine primordial.
In this article we explain the importance of the ancient myth in the genuine interpretation of Eugen Simion. Although in his fundamental work, “Fiction of an Intimate Diary”, we find references to several mythical characters, this article focuses on two metamorphoses of the diarist noted by acad. Eugen Simion: Proteus and Circe. The hermeneutics of the myth, a branch of hermeneutics, comprises ways of interpreting an artistic text which, in order to elucidate the stages and contexts of image transformation from an ontological image to an image recreated by the writer, explains the reasons for the author's choices in achieving such metamorphosis and identifies its impact towards genuine reception of concepts that reveals new connotations, and sublimates the previous ones. We selected the hermeneutics of the myth in order to investigate the connotations of the ancient myth and its mutations in Eugen Simion's critical discourse. Transformation is the pillar on which the researcher relies and on which he bases his selection of Proteus and Circe. We believe that it is important to explain the differences of these initiates of metamorphoses in order to perceive the role of rebuilding the myth that contributes to the perspective of recognition. The receiver remains in an exercise of creative acceptance of the myth. In Eugen Simion's study, the secondary becomes paramount.
