PERCEPTION OF COHERENCE IN CONTEMPORARY SHORT FICTION

Abstract

Coherence is one of the basic structural and pragmatic principles of textual organization. Contemporary literary narratives display a range of strategies and narrative techniques that defy the canons of coherence and preclude the comprehension of the text. Drawing on an interdisciplinary approach that combines text linguistics, cognitive and narrative concerns, the study reviews the principles of text coherence, i.e. the standards of time, intention, goal, causality, thematic unity and continuity, and focuses on the levels, subtypes and degrees of coherence in the flash story “Haircut” by Lydia Copeland. It explores the impact of narrative aspects and categories, such as ach rony, fragmentariness, types of discourses, and narrative situation, on the reader’s mental contribution in perceiving local and global coherence in the course of interpreting the narrative. Finally, it argues that establishing coherence in flash texts relies on the receiver’s cooperativeness and narrative implicature, his/her background knowledge and ability to detect ellipsis, retrieve contextually relevant information, and draw inferences.

Coerenţa reprezintă unul dintre principiile structurale şi pragmatice de bază în organizarea textuală. Proza literară contemporană conţine un şir de strategii şi tehnici narative ce sfidează normele coerenţei şi generează impedimente în comprehensiunea textului. Având la baz ă o abordare interdisciplinară ce îmbină teorii din lingvistica textului, naratologie şi lingvistica cognitivă, studiul conţine reconsiderarea mijloacelor de asigurare a coerenţei, precum criteriul temporalităţii, intenţie, scop, cauzalitate, unitate şi continuitate tematică, şi se axează pe nivelurile, tipurile şi gradul de coerenţă în proza contemporană scurtă, id est povestirea „Haircut” de Lydia Copeland. În articol este analizat impactul aspectelor şi al categoriilor narative, cum ar fi acronia, fragmentarea, tipurile de discursuri şi situaţiile narative, asupra capacităţii cititorului de a identifica/urmări coerenţa locală şi globală în procesul interpretării textuale. Cercetarea demonstrează căstabilirea coerenţei în proza scurtă contemporană este condiţionată de astfel de factori, precum: cooperarea receptorului, implicarea narativă, cunoştinţele de bază ale receptorului şi capacitatea sa de a identifica elipsa diegetică, de a recupera informaţia contextual relevant ăşi de a face inferări.