Prezentul articol este consacrat analizei de drept penal a infracţiunilor prevăzute la art.238 şi 239 CP RM. Analiza este
efectuată prin prisma Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative din 25.07.2014. În acord cu aceasta,
aria de aplicare a art.238 CP RM a fost extinsă asupra ipotezelor presupunând prezentarea cu bună ştiinţă a unor informaţii
false în scopul obţinerii unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare, ori al majorării sumei
acestora, ori al obţinerii unui împrumut în condiţii avantajoase, dacă prin aceasta instituţiei financiare, organizaţiei
financiare nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului i-au fost cauzate daune. De asemenea,
art.238 CP RM a fost completat cu alineatul (2): „Aceleaşi acţiuni care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari”.
Nu în ultimul rând, aria de aplicare a art.239 CP RM a fost extinsă asupra ipotezelor presupunând acordarea unui împrumut
sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare cu încălcarea intenţionată a legii, a politicilor de acordare a împrumuturilor
sau normelor de prudenţă financiară, dacă prin aceasta instituţiei financiare, organizaţiei financiare nebancare,
asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului i-au fost cauzate daune
This article is dedicated to the penal law analysis of the of
fences referred to at art.238 and 239 PC RM. The analysis
is carried through the Law on amending and supplementing certain legislative acts from 25.07.2014. In line with these procedures, the application scope of art.238 PC RM was extended over the hypothesis assuming knowingly presenting false information in order to obtain a loan or reparation/insurance claim, or to increase their amount, or to obtain a loan on favorable terms, if all these were caused to the financial institution, non-banking financial organization, savings
and loan association or to the insurer. Also, art.238 PC RM
was completed with paragraph (2): "The same actions that
caused damages in large proportions". Finally but not least, the application scope of art.239 PC RM was extended over the hypothesis assuming the issuance of a loan or reparation/insurance claim by deliberately violating the law, the policies on loan issuance or the norms on financial prudence, if all these were caused to the financial institution, non-banking financial organization, savings and loan association or to the insurer.
