VALORILE ASPECTUALE ALE TIMPURILOR VERBULUI ROMÂNESC

Abstract

Articolul reia discuţia privind existenţa aspectului verbal, în calitate de categorie gramaticală, în alte limbi decât cele slave şi, în special, în limba română. Opiniile asupra acestui subiect sunt încă destul de controversate, chiar dacăafirmaţii şi argumente în sprijinul prezenţ ei acestei categorii au fost expuse, inclusiv în lingvistica românească, încă pe la mijlocul secolului trecut. Acceptând ideea sincretismului gramatical şi în cazul modalităţilor de expresie a aspectului verbal în limba română şi definind clar aria lui de referinţă, se ajunge la concluzia că limba română posedă aspectul în calitate de categorie gramaticală a verbului, asociată cu cea de timp, iar formele temporale ale verbului românesc se delimitează clar în două serii – cu aspect perfectiv şi cu aspect imperfectiv.

This article refers once again to the discussion on the existence of the verbal aspect, as grammatical category in other languages than the slave and, in particular, in Romanian. Opinions on this subject are still quite controversial, even if statements and arguments to support the presence of this category were exposed – including Romanian linguistics – since the middle of last century. Accepting the idea of grammatical syncretism and in case of verbal aspect expression in Romanian language and clearly defining the aspect aria of reference, it is concluded that the Romanian language has the aspect as verbal grammatical category, associated with the grammatical category of the tense, and Romanian temporal forms of the verb is clearly delimited in two series – one with the perfective aspect and the other with imperfective aspect.