În cadrul acestui articol vom examina cum se prezintă pandemia COVID-19 ca un „obiect sensibil” și cum acest obiect social de reprezentare generează „
reprezentări sociale polemice”(„RS polemice”), dat fiind controversele
medicale, sociale și religioase. Pentru început,vom argumenta
de ce, în viziunea noastră, pandemia este un „obiect sensibil” și cum
se răsfrânge acest fapt asupra unei reprezentări sociale
în germene.
Deoarece
nu vorbim despre o reprezentare articulată
în imaginarul social, ci despre una în construcție,
vor fi analiz
ate aspecte relevante
în procesul
de
articulare
a reprezentării
despre pandemie
(conținuturi reprezentaționale preexistente,
semnificații atribuite noilor
practici sociale și
implicațiia
le
acestor practici la nivel intergrupuri), în vederea clarificării
unor direcții pentru studiul
empiric pe care intenționăm
să-l realizăm.
Trei practici sociale pe care le considerăm definitorii în construcția reprezentării despre pandemie, implicit cu efecte intra-și intergrupale,
ar fi: 1) purtatul măștii, 2) distanțarea fizică și 3) autoizolarea. Toate trei însă
par să fie integratecu dificultate
(deocamdată) în sistemul de practici sociale existente.
This article examines how the COVID-19 pandemic is presented as a “sensitive object” and how this social object of representation generates “polemic social representations” (“polemic SR”) given the medical, social and religious controversies. To begin with
, I will argue why the pandemic is a “sensitive object” and how this generates the elaboration of a new representation. Therefore, given that the representation of the pandemic is not well articulated in the social imaginary, I will analyse some aspects re
garding the process of its elaboration (pre-existing representational
contents, meanings attributed to new social practices, and implications of these social practices at the intergroup level)
in order to outline some directions for the intended empirical
study. I have looked, in particular, at three social practices
that I consider defining in the construction of the representation of the pandemic, implicitly with intraand intergroup
effects: 1) mask wearing 2) physical distancing and 3) self-isolation.
All three seem to be hardly integrated (for the time
being) into the existing system of social practices.
