În acest articol, în baza izvoarelor inedite de arhivă, autorul pune în discuţie problema emigraţiei populaţiei din Basarabia în Caucaz, Crimeea şi în
nordul Mării Negre în anii ’40-’80 ai secolului al XIX-lea.
Izvoarele puse în circuitul
ştiinţific îi permit autorului să
constate că Războiul Crimeii (1853-1856), epidemiile, anii secetoşi, politica de colonizare şi de deznaţionalizare dusă de autorităţile
ţariste şi consecinţele reformei agrare din Basarabia din 14 iulie 1868 au
constituit cauzele principale ale emigraţiei populaţiei din Basarabia în Caucaz, Crimeea şi în nordul Mării Negre în anii ’40-’80 ai secolului al XIX-lea. Acest proces a afect
at categoriile sociale de bază ale populaţiei din Basarabia: ţăranii
răzeşi, populaţia oraşelor, ţăranii de stat şi coloniştii.
In this article, based on unique archival sources, the author discusses the problems of emigration of
the population from Bessarabia to the Caucasus, Crimea and the North of the Black Sea in the 40s-80s of the 19th century. The sources
put in the scientific circuit allow the author to find out that the Crimean war (1853-1856), the epidemics, the drought years, the policy of colonization and denationalization of the Tsarist authorities and the consequences of the agrarian
reform in Bessarabia on July 14, 1868, were the main causes of emigration of the population of Bessarabia to the
Caucasus, Crimea and the
North of the Black Sea in the 40s-80s of the 19th century. The basic social categories of the population of Bessarabia were affected by this process: the peasants, the population of the cities, the state peasants and the colonists.
