După anexarea Basarabiei
,
în 1812
,
la Imperiul Rus,
țarul
Alexandru I
a promis populației băștinașe a Basarabiei
păstrarea leg
ilor și a obiceiurilor locale, însă aceste promisiuni treptat au fost golite de sens. Modalitățile de aplicare a
legilor locale au avut ca
rezultat o jurisprudență extrem de confuză, iar refuzul țarului privind aprobarea codului civil a multiplicat aspecte
le arhaice ale vieții juridice basarabene, a demonstrat intenția țarismului de a limita ori, eventual, de a anihila spiritul românesc
al legilor locale și de a păstra distanța dintre românii basarabeni și ceilalți români.
After the annexation of Bessarabia in 1812,
the Tsar of the Russian Empire promised the native population to preserve
the local laws and customs, but this promise was gradually meaningless. The way of implementing of local laws resulted
in
extremely confusing jurisprudence, and the Tsar's refusal t
o approve civil code projects multiplied the archaic aspects of
Bessarabian legal life and proved the intention of tsarism to limit or even annihilate the Romanian spirit of Bessarabian
local laws and to keep at the distance the Bessarabian Romanians from
the other Romanians.
