A DIACHRONIC APPROACH OF INTERCULTURAL COMMUNICATION

Abstract

It is commonplace now to speak of “one world” and to refer broadly to the interdependence of nations and to the lack of self-sufficiency of even the world’s largest and richest countries. The growth in interest in studies of intercultural communication in recent years has led, on the one hand, to an increasing number of projects focusing on the examination on communication between speakers from different cultural backgrounds in various contexts and across different channels. On the other hand, a number of scholars have, at the theoretical level, reexamined the very basic notions of “language”, “culture”, and “inter-culture”, the main concept in studies of intercultural communication, from various perspectives. The contribution of this article represents this spectrum, beginning with theoretical background, moving on to exploring the interplay between intercultural communication and new technologies, and finally examining intercultural communication across different contexts.

Este un fapt comun să vorbim despre o „lume unică” şi să ne referim în linii mari la interdependenţa naţiunilor şi la lipsa autosuficienţei celor mai mari şi mai bogate ţări. În ultimii ani, interesul accentuat faţă de studierea comunicării interculturale a dus, pe de o parte, la un număr în creştere de proiecte axate pe examinarea comunică rii între vorbitori provenind din medii culturale diferite, în contexte variate şi prin canale diverse. Pe de altă parte, unii cercetători, la nivel teoretic, au reexaminat din diverse perspective noţiunile esenţiale de „limbaj”, „cultură” şi „interculturalism”, care constituie concepte de bază în studiile dedicate comunicării interculturale. Contribuţia articolului de faţă reprezintă acest spectru, începând cu premisel e teoretice, continuând cu explorarea interacţiunii între comunicarea interculturală şi noile tehnologii şi examinând, în cele din urmă, comunicarea interculturală în diferite contexte.