În
articol
sunt
prezentat
e
rezultatele investigației
proceselor
de oxidare a
amoxicilinei cu reagentul Fenton în mediul
acid.
R
eziduuri
le medicamentoase sunt nebiodegradabile
;
astfel
,
u
na din
tre
metodele de tratare a apelor reziduale este
oxidarea catalitică
.
Obiectivul
principal al acestei cercetări rezidă
în
optimizarea parametrilor
fizico
-
chimici
ce inf
luen
-
ț
ează procesul de oxidare a
am
oxicilinei (
AMX
)
. Au fost realizate mai multe studii experimentale pentru
a determina
efectul degradării/
mineralizării și concentrațiile optime de H
2
O
2
și
de
catalizator
(
reagentul Fenton)
. Concentrațiile inițiale
ale substanțelor reactante au fost variate în intervalul: 0
.
01
–
0
.
3 mM pentru Fe (II) și 1
–
5 mM pentru H
2
O
2
.
Oxidarea
catalitică a AMX s
-
a realizat la valaorea p
H
-
ul
ui
care
a fost ajustat
ă
la valoarea 2,2
.
În
rezultatul cercetărilor
de laborator
s
-
a constatat că raportul
optim
dintre Fe
2+
: H
2
O
2
: AMX este de 1:10:2. S
-
a ajuns
la concluzia că efectul de răspuns al fiecărei variabile independente depinde de valoarea celeilalte, datorită existenței
interacțiunilor
simultane
. Astfel, oricare dintre parametrii studiați ar putea influența pozitiv sau negativ degradarea amoxi
-
cilinei.
În rezultatul
procesului de
optimizare
a
parametrilor fizico
–
chimici,
la oxidarea catalitică a AMX
s
-
a obținut că rata
maximă
de minerali
zare/ oxidare a amoxi
cilinei a fost de 96
%, iar rata de degradare a AMX
–
de
90%.
This paper describes a study of catalytic oxidation of AMX by Fenton process in aqueous solution. These chemicals
are
not
biodegrading
and under such conditions and
chemical oxidation could be a very effective alternative
treatment
.
The primary objective o
f this research was to optimize the parameters that influence the oxidation process of AMX
and
to
evaluate the degradation of AMX by Fenton reagent. Several experimental studies have been performed in order to
determine the degradation/mineralization effec
t and optimal concentrations of oxidant and catalyst. The initial concentra
-
tions
of the reactants ranged from 0
.
01 to 0
.
3 mM for Fe (II) and 1 to 5 mM for H
2
O
2
. The pH value was adjusted to 2.2
using 0.1 N H
2
SO
4
.
As a result of laboratory research, it was
found that the
optimal
ratio of Fe
2+
: H
2
O
2
: AMX is 1: 10: 2. It was concluded
that the response effect of each independent variable depends on the value of the other, due to the existence of cross
-
interactions. Thus, any of the
psysico
-
chemical
parameters
studied could positively or negatively influence the degrada
-
tion of amoxicillin.
As a result of the optimization process of the physic
o
-
chemical parameters, it was obtained that the maximum
mineralization/ oxidation rate of amoxicillin has been 96%, and
the degradation
rate of AMX
–
90%
