RATIFICAREA ACTELOR DE PROCEDURĂ CIVILĂ EFECTUATE DE REPREZENTANTUL CONTRACTUAL FĂRĂ ÎMPUTERNICIRI: A FI SAU A NU FI?

Abstract

Problema valabilității împuternicirilor reprezentanților contractuali în cadrul proceselor civile dintotdeauna a generat în practică discuții controversate. Articolul 81 CPC RM, deși pare simplu și clar, totuși cauzează un soi de disconfort pentru justițiabili, motiv pentru care se caută posibilități de surmontare a acestuia. Recurgerea la norme de drept material pentru a eluda rigorile procesuale nu este o tendință salutară (de exemplu, la art.370 din Codul civil). Însă, legiuitorul Republicii Moldova ar putea căuta o soluție pentru a legifera modul de ratificare a actelor de procedură efectuate de reprezentantul fără împuterniciri, după cum și practica judiciară trebuie să se schimbe pentru a evita tentațiile substituirii normelor procedurale prin norme de drept material.

The problem of the contractual representatives’ authorizations during civil proceedings has always led to controversial discussions in practice. Even though it seems to be simple and clear, art. 81 of Civil Code of Procedure causes a kind of discomfort for citizens seeking justice, which is the reason to look for possibilities of overcoming this situation. Making use of rules of substantive law with the intention to avoid procedural rigors does not represent a welcomed tendency (as, for exemple in art. 370 of Civil Code). However, the legislator of the Republic of Moldova could look for a solution with the purpose of legislating the way to ratify the procedure acts carried out by representatives without authorizations. The judicial practice also needs changing as to avoid the temptation to substitute proceedings rules through rules of substantive law.