MODALITĂȚI DE FLEXIBILIZARE A PROGRAMULUI DE MUNCĂ: DE LA PRACTICI INTERNAȚIONALE LA EXPERIENȚE NAȚIONALE

Abstract

Schimbările demografice și cele ale pieței muncii au impus necesitatea de a fi gândite și conceptualizate noi modalități de creștere a atractivității pieței muncii și de echilibrare a vieții profesionale cu cea de familie. Unul dintre aceste mecanisme aplicate la nivel internațional este flexicuritatea. În anul 2019 la nivel european a fost stabilită, prin adoptarea a câtrova directive, necesitatea de a fi reglementate în legislațiile naționale formulele de flexibilizare, care urmează a fi funcționale către anul 2022. Scopul studiului este de a stabili modalitățile și mecanismele aplicate la nivel internațional de flexibilizare a programelor de muncă, din perspectiva identificării beneficiilor și risucrilor pe care le comportă pentru anagajați, angajatori și societate. În același timp, sunt analizate rezultatele unui studiu pilot realizat în anul 2019 pentru a determina opțiunile angajatorilor cu privire la formulele de flexibilizare

Demographic and labor market changes have determined the need to think about and conceptualize new ways to increase the attractiveness of the labor market and to balance work and family life. One of these mechanisms applied at international level is flexicurity. In 2019, at the European level, there was established by adopting some directives, the need to regulate in the national laws the flexible work program formulas, which are to be functional by 2022. The purpose of the study is to establish the ways and mechanisms applied at the international level to make the working programs more flexible, in order to identify the benefits and risks that they entail for employees, employers and society. At the same time, the author analyzes the results of a pilot study conducted in 2019, in order to determine the employers' options regarding the flexible work arrangements