Abordând subiectul enunţat, pornim de la premisa teoretică că experienţa represivă a deportărilor a solicitat persoanelor
deportate să actualizeze mecanisme de apărare arhaice, precum idealizarea şi devalorizarea, astfel încercând o
compensare psihică a confuziei existenţiale şi, implicit, psihice trăite. Astfel, în urma analizei de conţinut identificăm în
discursurile persoanelor deportate devalorizarea şi demonizarea concetăţenilor care au fost implicaţi în organizarea deportărilor,
în contrast cu idealizarea deportaţilor şi a băştinaşilor din locurile în care populaţia basarabeană a fost deportată.
Tindem să considerăm că aceste mecanisme de apărare dovedesc prezenţa tendinţei de scindare a societăţii basarabene
ca urmare a deportărilor, a măsurilor represive şi de manipulare.
In our article we start from the theoretical premise that repressive experiences of the deportations determinated
deportee persons to activate defense mechanisms like idealization and devaluation, as compensation to the existential
and psychological confusion related to their experiences. Thus, the narrative analysis of memories of deportee persons
attested the following defensive strategies: 1) the devaluation and demonization of fellowcitizens who were involved in
deportations; 2) the idealization of the deportee persons and of the natives from the places where the population of
Basarabia was deported. As a result of deportations, repressive measures and manipulation, these defense mechanisms
prove the presence of tendency to split the Basarabian society.
