In the last decades, an array of cross-linguistic research has been devoted to motion conceptualisation, Leonard
Talmy’s seminal work in typology (1978, 1985, 1991, and 2000) having a great contribution to it. Talmy (1991) divided
languages into verb-framed and satellite-framed, depending on how they express Path, the “core schema” of a motion
event. The verb-framed languages tend to encode Path in the verb and the Manner in a gerund, adverb or omit it, while
satellite-framed languages express Path of motion in a verb particle called satellite and the Manner of motion in the
verb. This paper analyzes human locomotion as a sub-type of motion by comparing the ways English and Romanian
conceptualise it, particularly focusing, first, on the Manner component, in terms of information granulation levels and,
second, on the Path component, in terms of motion directionality conceptualization.
În ultimele decenii, o serie de studii interlingvistice au fost dedicate conceptualizării mișcării, cea mai mare influență
având-o cercetările lui Leonard Talmy în tipologie (1978, 1985, 1991, 2000). L.Talmy (1991) a divizat limbile în două
tipuri: limbi verbale sau limbi cu încadrare verbală sintetică și limbi satelitare sau limbi cu încadrare verbală analitică,
în dependență de felul în care acestea redau Traseul – schema principală a unui eveniment de mișcare. Limbile verbale
tind să codifice Traseul în verb, lăsând Modalitatea mișcării pe seama gerunziilor, adverbelor sau o omit, în timp ce
limbile satelitare exprimă Traseul mișcării prin particule numite „sateliți”, iar în prim-plan redau Modalitatea mișcării
(în verb). Prezenta lucrare analizează mișcarea umană ca un subtip de mișcare, comparând mijloacele prin care limbile
engleză și română o conceptualizează, axându-se, în primul rând, pe componenta Modalitate, în termeni de gradul de
granularitate al informației și, în al doilea rând, pe Traseu, în termeni de conceptualizare a direcționalității mișcării.
