În prezentul studiu este dezvăluită esența conceptului de suficiență a probelor într-un proces penal, necesar pentru emiterea unei hotărâri. În acest sens s-a explicat modul de tratare a criteriilor folosite pentru stabilirea suficienței probatoriului, importanța determinării limitelor procesului probatoriu, modalitatea de utilizare în legislație a termenului de suficiență a probelor. Totodată, este interpretată noțiunea de formare a concluziei premature în baza probatoriului
acumulat, fiind abordate teoriile formate pe baza acestei aprcieri preliminare. În concluzie autorul propune propria definiție a noțiunii de suficiență a probelor.
In the present study, the essence of the concept of sufficiency of evidence is revealed in a criminal trial necessary for
a judgment. In this regard, it was explained how to deal with the criteria used to establish the sufficiency of evidence,
the importance of determining the limits of the probation process, how to use the sufficiency of the evidence in the
legislation. At the same time, the notion of forming the premature conclusion on the basis of accumulated evidence is
interpreted, and the theories formed on the basis of this preliminary assessment are dealt with. In conclusion, the author proposes his own definition of the sufficiency of evidence.
