La sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, procesul de modernizare și de unificare a normelor
literare ale limbii române se încheiase, doar limbajul religios mai păstra un caracter arhaic, cu multe reminiscențe – la
nivel fonetic și gramatical – din limba română veche. Textele religioase tipărite la începutul secolului al XX-lea în
Basarabia mai aveau de suportat, suplimentar, influența originalului slavon / rusesc, după care erau traduse. Cu toate
acestea, limba română utilizată în câteva texte editate între anii 1907 și 1913 se caracterizează printr-o structură unitară,
în cea mai mare parte conformă cu normele în vigoare, așa încât aproape nu diferă de limba textelor religioase analogice
editate peste Prut.
At the end of the 19th century – the beginning of the 20th century, the process of modernizing and unifying the
literary norms of the Romanian language ends, only the religious language retains an archaic character, with many
reminiscences - at the phonetic and grammatical level – from the Old Romanian language. The religious textures
printed at the beginning of the 19th century in Bessarabia also had to bear the influence of the original Slavonic /
Russian, after which they were translated. However, the Romanian language used in several texts edited between 1907-
1913 is characterized by a unitary structure, largely conforming to the norms in force so that it almost does not differ
from the language of the analogical religious texts printed over the Prut.
