COMPETENȚA CURȚII INTERNAȚIONALE DE JUSTIȚIE A ONU DE A SOLUȚIONA O CAUZĂ EX AEQUO ET BONO

Abstract

Problematica cercetării competenţei Curţii Internaţionale de Justiţie de soluţionare a unui litigiu internaţional prin prisma procedeului ex aequo et bono este tratată insuficient în doctrina naţională de drept internaţional public, precum şi în doctrina europeană în general. Astfel, prezentul articol îşi propune să răspundă la câteva întrebări importante ale activităţii organului jurisdicţional mondial cu utilizarea principiului ex aequo et bono: Ce implică noţiunea de „echitate”? Care este importanţa consimţământului părţilor în astfel de litigii? Procedeul în cauză permite utilizarea normelor de drept internaţional sau este bazat doar pe raţionamentul „a ceea ce este drept şi bine”, excluzându-le în totalitate?

The issue of investigating the competence of the International Court of Justice in solving an international dispute through ex aequo et bono is not fully dealt with in the national doctrine of public international law and in the European one as well. Therefore, this article aims to answer a few important questions regarding the work of the world judicial body when ex aequo et bono is being used: What does the notion of „equity” mean? What is the importance of the parties’ consent in such litigation? Does this mean of solving an international dispute allow the use of the norms of international law or is it based only on the reasoning of “what is right and well” and thus neglects the international law?