În ultimii ani, în condițiile de manifestare sporită a schimbărilor climatice, reziliența devine o aptitudine necesară
pentru a spori funcționalitatea și a asigura adaptarea optimă în pofida factorilor de risc pentru sănătatea fizică și psihică
a persoanelor, generați de expunerea la calamități naturale.
Competența de reziliență climatică se regăsește în rândul competențelor sociale și civice, dat fiind faptul că favorizează nu doar rezistența personală în situații de criză prin cunoștințe, abilități și atitudini de supraviețuire, dar și contribuie
la manifestarea empatiei față de semeni, impulsionând acțiuni eficiente atât pentru siguranța proprie, cât și a celor din jur.
In the last years, with more frequent manifestation of climate change, resilience becomes a prerequisite for increased
functionality and optimum adaptation in the presence of risk factors for mental and physical health of individuals,
generated by exposure to natural disasters.
Climate resilience competence is part of social and civic competences as it not only boosts personal resistance to
crisis situations through key knowledge, skills and attitudes for survival, but also triggers empathy manifestation and
sets out for safety-oriented actions for oneself and others
