PRACTICA APLICĂRII RĂSPUNDERII PENTRU VIOLUL SĂVÂRȘIT DE DOUĂ SAU MAI MULTE PERSOANE: CONTROVERSE ȘI SOLUȚII

Abstract

Prezentul studiu are drept scop analiza cazurilor de aplicare neuniformă a dispoziției de la lit.c) alin.(2) art.171 CP RM, precum și a cazurilor de admitere de către practicieni a erorilor în procesul de aplicare a acestei dispoziții. În rezultatul analizei sunt propuse soluții pentru problemele reliefate. Se stabilește că violul reprezintă o infracțiune complexă. De aceea, în cazul violului este posibil coautoratul succesiv. Se demonstrează că, în contextul aceleiași infracțiuni, aceeași persoană nu poate cumula calitatea de complice și cea de (co)autor. Nefiind specificată în dispoziția art.171 CP RM, crearea stării de imposibilitate a victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa nu poate echivala cu executarea unei părți a laturii obiective a infracțiunii de viol. Urmează a fi considerată complice la infracţiunea prevăzută la art.171 CP RM acea persoană care contribuie în prealabil la comiterea raportului sexual de către altcineva, creând starea de imposibilitate a victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. Dacă între făptuitori a existat o înţelegere prealabilă, iar raportul sexual îl săvârşesc pe rând, atunci se aplică lit.c) alin.(2) art.171 CP RM, indiferent dacă în momentul săvârşirii infracţiunii la locul de săvârșire a raportului sexual era prezent un singur făptuitor sau toţi cei între care a fost stabilită înţelegerea prealabilă. Pentru ca această soluție de calificare să fie valabilă, constrângerea fizică sau psihică trebuie să fie exercitată – nemijlocit înainte de începerea raportului sexual sau în paralel cu raportul sexual – de către unul dintre făptuitori sau de către toți făptuitorii. Mai mult, fiecare dintre cei care comit raportul sexual trebuie să-și dea seama că raportul în cauză a devenit posibil tocmai datorită respectivei constrângeri. Se ajunge la concluzia că reținerea la calificare atât a lit.c)alin.(2) art.171 CP RM, cât și a art.208 CP RM, nu vine în contradicție cu principiul neadmiterii sancționării duble a aceleiași fapte. Aceasta întrucât săvârșirea violului de către două sau mai multe persoane (printre acestea numărându-se minorul influențat) este o altă faptă decât influenţarea asupra victimei ca aceasta să comită violul.

This study aims to analyze the various application of the provision set forth at lett.c) par.(2) art.171 PC RM and the errors admitted by practitioners that occur within the application of this provision. As a result of the conducted analysis, there are proposed solutions to these issues. It is established that rape is a complex offence. Therefore, in the case of rape, it is established that sequential co-authorship is possible. It is demonstrated that, in the context of the same offence, the same person cannot cumulate the qualities of accomplice and (co-) author both together. Not being specified in the provision of art.171 PC RM, the act of generating the victim's inability to defend him/herself or to indicate his/her will cannot form a part of the objective side of the offence of rape. An accomplice to the offence set forth at art.171 PC RM is to be considered that person, who contributed initially to the performance of sexual intercourse by someone else, generating the victim's inability to defend him/herself or to indicate his/her will. If there was a prior agreement between the perpetrators and the sexual intercourse is performed in turns, it is established that lett.c) par.(2) art.171 PC RM is applicable, regardless of whether at the place sexual intercourse happened, at the time the offence was committed, there was present only one of the perpetrators or all of whom participated in the prior agreement. In order for this qualification solution to be valid, the physical or psychological coercion must be performed – prior to the sexual intercourse or in parallel with the sexual intercourse – by one of the perpetrators or by all the perpetrators. Moreover, each of those who performed the sexual intercourse must realize that it was only possible because of the applied coercion. It is concluded that the abstention from the qualification under lett.c) par.(2) art.171 PC RM and art.208 PC RM does not contradict the impossibility of double sanctioning for the same act. This is because a rape committed by two or more people (among them the coerced minor) is a different act than that of influencing the victim to commit rape.