L’objectif principal de cette recherche est de relever le rôle des ambiguïtés dans la traduction. L’identité formelle des homonymes et la quasi-identité formelle des paronymes peuvent générer plus d’interprétations. Ce phénomène met
en évidence la corrélation entre le plan des formes et le plan des significations. Le locuteur doit choisir le mot en fonction du contexte. Toute forme à laquelle on peut associer plusieurs significations est virtuellement ambigüe, et certains
homonymes et paronymes conservent leur ambiguïté même dans le contexte. L’ambiguïté interlinguistique est conditionnée
par les normes subjectives de l’imaginaire linguistique, qui se manifestent par l’association de deux homonymes
ou paronymes interlinguaux, et par la formation d’alliances homonymiques et paronymiques au niveau interlinguistique.
Un aspect caractéristique de l’ambiguïté est celui de l’alternative dans la langue, qui vise à mettre l’émetteur et le récepteur
dans la situation de choisir. Nous nous sommes également proposé d’analyser ce phénomène à partir d’une expérience
avec les étudiants. Par conséquent, dans la présente étude, nous avons essayé de démontrer que la manipulation d’un mot est un art plutôt difficile qui nécessite une formation tout au long de la vie. La nécessité d’une telle culture doit être ressentie par chaque locuteur, s’il veut être compris avec précision dans n’importe quelle situation de communication et par n’importe quel interlocuteur
Obiectivul principal al acestui studiu constă în a aborda rolul ambiguităților în traducere. Identitatea și cvasiidentitatea
formală a termenilor omonimi și paronimi poate genera mai multe interpretări. Acest fenomen reliefează coraportul
dintre planul formelor şi planul sensurilor. Locutorul este pus în situaţia de a alege cuvântul potrivit contextului. Orice
formă căreia i se pot asocia mai multe semnificaţii este virtual ambiguă, iar unele omonime și paronime îşi păstrează
ambiguitatea chiar şi în context. Ambiguitatea interlinguală este condiţionată de normele subiective ale Imaginarului
Lingvistic ce se manifestă prin asocierea a două omonime sau paronime interlinguale şi prin formarea alianţelor omonimice
și paronimice la nivel interlingual. Cunoaşterea conţinutului semantic al fiecărui cuvânt din întregul sistem lexical
al limbii, utilizarea lui în deplină corespundere cu noţiunea dată constituie condiţia primordială pentru exprimarea
precisă a ideilor în actul comunicării concrete. Un cuvânt folosit inadecvat conform sensului pe care-l exprimă poate
duce la o gravă denaturare a ideii exprimate. Un aspect caracteristic ambiguităţii este acel al alternativei în limbă, ce are
ca scop de a-l pune pe emiţător şi receptor în situaţia de a alege. În multe cazuri, problema alegerii nu se pune în faţa
locutorului, deoarece contextul lingvistic selectează din semnificaţiile formelor identice sau cvasiidentice sensul potrivit
contextului. Fie că e vorba de omonimie, paronimie sau polisemie, fie că e vorba de o unitate lexicală sau o structură
sintactică, orice formă căreia i se pot asocia mai multe semnificaţii este virtual ambiguă şi poate fi examinată izolat,
în afară de orice context de utilizare. De asemenea, ne-am propus să analizăm acest fenomen în baza unui experiment
realizat cu studenții. Prin urmare, în prezentul studiu am încercat să demonstrăm că mânuirea unui cuvânt este o artă
destul de dificilă care presupune o perfecţionare pe parcursul întregii vieţi. Necesitatea unei astfel de cultivări trebuie s-o
simtă fiecare vorbitor, dacă vrea să fie înţeles cu precizie în orice situaţie comunicativă şi de către orice interlocutor
The main aim of this study is to address the role of ambiguity in translation. The formal identity and quasi-identity
of homonymous and paronymous terms may generate more interpretations. This phenomenon highlights the relation
between form and meaning. The speaker has to choose the word according to the context. Any form that can be associated
with several meanings is virtually ambiguous, and some homonyms and paronyms retain their ambiguity even within a
specific context. The interlingual ambiguity is conditioned by the subjective norms of the Linguistic Imaginary which is
expressed through the association of two interlingual homonyms or paronyms and through the formation of homonymic
and paronymic alliances at the interlingual level. An aspect of ambiguity is the alternative in language, which aims at creating a situation where the sender and receiver have to choose. We have also set out to analyze this phenomenon
based on an experiment with the students. Therefore, in the present study we have attempted to prove that the usage of a
word is a rather difficult art that involves a lifelong improvement. The need of such cultivation should be felt by every
speaker if they want to be understood with precision in any communicative situation and by any interlocutor
