COMUNICAREA INTERNAȚIONALĂ

Abstract

Comunicarea internaţională, exprimând şi promovând pregnant opţiunea umanităţii spre apropiere, cunoaştere şi conlucrare, asigură schimbul informaţional la scară planetară între state, entităţi şi cetăţeni. În virtutea acestei misiuni, ea este tratată drept substanţa şi catalizatorul relaţiilor internaţionale, liantul parteneriatelor multinaţionale şi al proiectelor regionale, promotorul cooperării interumane. Comunicarea internaţională, totodată, în anumite perioade istorice, s-a transformat în totalitate sau parțial în instrument al confruntării civilizaționale, politice, ideologice etc. Prezentul studiu oferă o radiografie diacronică și sincronică a comunicării internaționale, concepută ca „atribut al procesului de restrângere a lumii” și „un segment al comunicării publice, realizată prin mass-media întru dezvoltarea internațională a statelor și a altor actori ce acționează pe arena mondială”. Conținutul lui, structurat în nouă capitole, reflectă parcursul istoric, principalele doctrine teoretice, precum și cadrul normativ al comunicării internaționale. Studiul tratează, de asemenea, evoluțiile și contribuțiile presei scrise, ale agențiilor de presă, radiodifuziunii externe și televiziunii transfrontaliere în dezvoltarea comunicării internaționale. Lucrarea dezvăluie inovațiile comunicării internaționale în era societății informaționale mondiale, precum și impactul globalizării și glocalizării asupra schimbului internațional de informații. Pe final, comunicarea internațională este abordată în contextul securității informaționale naționale.