CRITICĂ ȘI EDUCAȚIE. CÂT DE CRITICĂ AR PUTEA FI GÂNDIREA CRITICĂ?

Abstract

Pornind de la ideea conform căreia gândirea critică nu implică doar raționalitatea logică, ci și alte capacități precum imaginația, intuiția și perspicacitatea (Kerry S. Walters), voi analiza tipurile de critică efective în modelele educaționale moderne și contemporane și influența lor asupra modurilor în care înțelegem transmiterea culturii. Apoi voi tematiza anumite exagerări ale criticii, întâlnite în proiectele actuale ale educației, care își au originea în preferința pentru hermeneutica suspiciunii ca model privilegiat de cunoaștere și voi indica avantajele unui model educațional care conectează critica și o raționalitate dialogică.

Starting from the idea that critical thinking involves not only the logical rationality, but also other capacities such as imagination, intuition and perspicacity (Kerry S. Walters), I will analyze the forms of criticism which are effective in modern and current models of education and I their influence on the ways one understands the transmission of culture. Then I will consider some exaggerations of criticism in current projects of education, due to the preference for the hermeneutics of suspicion as the main model of knowledge and I will indicate the advantages of an educational model which connect criticism with a dialogical rationality.