TYPOLOGY AND EVOLUTION OF GATES AND ACCESS INTO EARLY HALLSTATTIAN FORTRESSES IN TISA-DNIESTER SPACE

Abstract

Pentru intervalul de timp, cuprins între a doua jumătate a sec. XII a. Chr. și începutul sec. VIII a. Chr., în spațiul tiso-nistrean au fost documentate cca 140 fortifi cații. Majoritatea lor (121) sunt concentrate în arealul culturii Gáva-Holihrady, restul, într-un număr mai mic, sunt cunoscute în culturile: Vârtop, Chișinău-Corlăteni, Babadag, Cozia-Saharna și Insula Banului.Indiferent de apartenența culturală, fortifi cațiile hallstattiene timpurii conțin o serie de trăsături comune: amplasarea în locuri strategice; prezent a elementelor defensive artifi ciale („val”, șanț etc.); adaptarea sistemului defensiv la particularitățile terenului pe care acestea sunt amplasate etc. Un element foarte important în cadrul așezărilor fortifi cate îl reprezintă modalitatea de intrare în incintă. Astfel, accesul trebuia săfi e lesnicios pentru locuitorii cetății și difi cil pentru inamic. În prezent dispunem de informații directe sau indirecte cu privire la porțile de intrare în cca 36 fortifi cații din arealul culturii Gáva-Holihrady, în două din cultura Vârtop și în câte una – Babadag si Cozia-Saharna. În funcție de locul de amplasare a porților, ele pot fi divizate în: (I) – porți frontale și (II) – porți laterale. I.Porțile frontale, de regulă, sunt plasate aproximativ la mijlocul liniei defensive ce fortifi ca situl pe cea mai accesibilă latură. Actualmente vestigiile lor apar ca o simplă întrerupere în linia defensivă (Ciceu-Corabia „Măgura”, Tállya „Óvar”,Gorodnicja, Preutești, Portărești „Cetățuie” etc.), sau însoțite de unele amenajări defensive suplimentare (Călinești Oaș, Subcetate, Teleac, Voivodeni „Benk”, Pocreaca „Cetățuie” etc.).II.Porțile laterale sunt plaste, de regulă, pe/sau în apropierea laturilor ce dispun de o bună apărare naturală. În cazurile când este atestată o singură poartă, ea reprezintă principalul loc de acces în cetate. Iar la fortifi cațiile la care sunt identifi cate mai multe porți, ele, de obicei, joacă un rol secundar. Porțile laterale, ca și cele frontale, în funcție de particularitățile de construcție, pot fi divizate în: simple (Voloka, Girs’ke, Sighetul Marmației etc.) și cu amenajări suplimentare (Lisičniki, Tilișca, Sărățel „Cetate” etc.). Porți similare, inclusiv cele protejate de unele construcții defensive adiacente, capătă o largă răspândire și în mediile culturale din teritoriile limitrofe, mai ales, din Vest (Kyjatice, Lausitzer, Urnenfeld etc.).Ca urmare a studierii porților și căilor de acces s-a observat că lor le-a fost acordată o atenție deosebită, ceea ce presupune existența în perioada hallstattiană a unor cunoștințe temeinice în domeniul arhitecturii militare. În majoritatea cazurilor când au fost amenajate porți, însoțite de unele construcții defensive auxiliare, acestea au fost concepute în așa mod ca cel care intenționa să intre în cetate era întotdeauna expus loviturilor (atacului) din partea dreaptă, neapărată de scut.