În articolul de față, autorul se referă la unul dintre reprezentanții de elită ai artei fotografice românești, Iosif Berman, personalitate distinctă în domeniul documentării vizuale, care a contribuit enorm la dezvoltarea cercetării etnologice de teren. Din perspectivă teoretică și practică, o imagine vizuală imortalizează un moment în spațiu și în timp, facilitând recursul la informația pe care o deține ori de câte ori este nevoie. Fotografia îți poate comunica mai multe tipuri de informație, pe de o parte, despre personalitatea celui care a realizat această imortalizare, dezvăluindu-ne detalii despre preferințele și iscusința maestrului fotograf, iar, pe de altă parte, exprimă realități, detalii istorice, sociale, etnografice ale unor momente temporale și habitate înveșnicite, motivându-ne să devenim consumatori critici ai imaginilor vizuale. Din aceste considerente, retorica imaginii (Roland Barthes) devine una emblematică pentru cercetarea etnologică. Cercetătorii domeniului fotografiei etnologice românești delimitează perioada de înflorire (dezvoltare) a documentării vizuale din prima jumătatea a secolului al XX-lea în două segmente: primul de până la Iosif Berman și cel de-al doilea – de după el. Odată cu afirmarea acestuia în domeniul fotografic, documentările etnologice au prins culoare, devenind „vii”, încărcate de o semnificație profundă. Renumitul sociolog Dimitrie Gusti, apreciindu-i talentul, îl numea: „coautor al imaginii satului și țăranului român” și, pe bună dreptate, nu accepta o campanie monografică prin satele României fără priceperea și talentul lui Berman, considerând orice alt tip de cercetare etnologică din start compromisă.
In this article, the author refers to one of the elite representatives of Romanian photographic art, Joseph Berman, a distinguished personality in the field of visual documentation, who contributed enormously to the development of ethnological field research. From a theoretical and practical perspective, a visual image immortalizes a moment in space and time, facilitating the recourse to the information it holds whenever needed. The photography can communicate to you several types of information, on the one hand, about the personality of the one who made this immortalization, revealing details about the preferences and skill of the master photographer, and on the other hand, it expresses realities, historical, social, ethnographic details of eternal temporal moments and habitats, motivating us to become critical consumers of visual images. For these reasons, the rhetoric of the image (Roland Barthes) becomes emblematic for ethnological research. Researchers in the field of Romanian ethnological photography delimit the period of flourishing (development) of visual documentation from the first half of the 20th century into two segments, the first up to Joseph Berman and the second – after him. With its affirmation in the photographic field, ethnological documentation took on color, becoming „alive”, loaded with deep meaning. The famous sociologist Dimitrie Gusti, appreciating his talent, called him: „co-author of the image of the Romanian village and peasant” and, rightly, did not accept a monographic campaign through the villages of Romania without Berman’s skill and talent, considering any other type of ethnological research compromised from the start.
