Modelarea unui plan de business bancar trebuie făcută în strânsă corelaţie cu scopul urmărit de management. Dacă managerul îşi propune dublarea profiturilor, în consecinţă îşi va asuma un risc mai mare, iar dacă acesta îşi propune o strategie de dezvoltare pornind de la minimizarea riscurilor, profiturile vor fi mai mici, dar sigure.
Orice entitate supravieţuieşte în interdependenţă cu mediul intern şi extern din care face parte; ca urmare, o companie există în relaţie cu cei din jur. Din acest punct de vedere, se remarcă două tendinţe majore în dezvoltarea unui model de business la începutul secolului XXI: dezvoltarea unei afaceri durabile şi guvernanţa corporativă.
Pentru obţinerea unei eficienţe sporite, mai ales în pieţele integrate cu cea specifică Uniunii Europene, băncile sunt obligate să fie foarte atente la cele mai bune practici. Totodată, creşterea concurenţei în aceste pieţe duce la o creştere şi a riscurilor asumate, de aici şi practica autorităţilor de reglementare de a oferi un rol mai proeminent în reglementarea prudenţială adecvării capitalului.
The modelling of a banking business plan needs to be carried out in tight correlation to the intended management scope, if the manager intends to double profit, he will thus take on a greater risk and if he intends to apply a development strategy starting from
the minimization of risks, profits will be smaller but certain.
Any entity survives in interdependence with the internal and external environment from which it is part of and therefore a company exists in relation to those surrounding it. From this point of view, two main tendencies may be observed in the development of a business model at the beginning of the XII
the century: the development of a durable
business and corporate governance.In order to obtain enhanced efficiency, especially in the integrated markets, like the one which is specific for the European Union, banks are obliged to pay more attention to the best practices. But, in the same time, the increase of competition on these markets leads to an increase of assumed risks and the se results in the regulation authorities’
practice of offering a more prominent role to capital adequacy in prudential regulation.