DEFINIREA PRINCIPIULUI PROPORŢIONALITĂŢII ÎN LUMINA JURISPRUDENŢEI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE

Abstract

Principiul proporţionalităţii este pe larg utilizat în cadrul relaţiilor internaţionale, inclusiv cu referire la aspectele sensibile ale relaţiilor interstatale, precum: proliferarea armelor nucleare, măsurile autorizate ale statului prejudiciat faţă de cel agresor, regulile de purtare a războiului. Regula proporţionalităţii îşi găseşte aplicare şi în cadrul sistemelor de drept naţionale, în dreptul administrativ şi constituţional, având trei criterii de bază: eficacitatea şi adecvarea, necesitatea şi subsidiaritatea, rezonabilitatea. Diverse instrumente juridice cu caracter fundamental (constituţii şi legi) ale statelor care aparţin diferitelor mari familii de drept în mod expres consacră regula proporţionalităţii. Jurisprudenţa degajată de instanţele naţionale şi internaţionale de jurisdicţie conţine concepte dezvoltate şi elemente proprii proporţionalităţii, ea constituind o legătură de rezonabilitate între mecanismele implicate şi scopul relevant spre a fi atins, în absenţa unor metode mai adecvate de a fi utilizate în acest sens. În sistemul Convenţiei europene a drepturilor omului, principiul proporţionalităţii este unul inerent, fiind aplicabil atât în procesul aprecierii, cât şi în cel al interpretării conceptelor de drepturi şi libertăţi fundamentale garantate.