Din punct de vedere teoretic, conexiunea sintactică este obiectul de studiu al mai multor lingviști, dar descrierea acestuia în baza unei opere artistice a fost, în special, predilecția celor care s-au ocupat de limba și stilul unor autori. Tranșanta opinie călinesciană: (Nu se poate explica un soi de fenomene prin altul... Poezia nu are un sens decât în ea însăși.) ar putea să fie o explicație de ce studiile tehnicii exterioare sunt mai puțin numeroase decât cele ce se referă la alte aspecte ale operei eminesciene. Astfel, textele artistice, deși au fost studiate sub mai multe aspecte de exegeți literari, referirile la raportul sintactic sunt puține, prin aceasta explicându-se gradul mai puțin avansat de cercetare a problemei vizate.
From a theoretical point of view, syntactic connection is the object of study of several linguists, but its description based on an artistic work was, in particular, the predilection of those who dealt with the language and style of some authors. The transcendent Calinescian opinion: (One kind of phenomenon cannot be explained by another... Poetry has no meaning except in itself.) could be an explanation of these external technical studies are less than those that refer to other aspects of the eminence work. Thus, the artistic texts, although they have been studied under several aspects by literary exegetes, the references to the syntactic report are few, thereby explaining the less advanced degree of research of the targeted issues.
