Articolul reprezintă o pledoarie pentru revenirea la raţionalitate
în drept prin abordarea aspectului fundamental,
aspectului material al raţionalităţii în drept, acea raţionalitate
care permite identificarea unor criterii de evaluare
a legitimităţii dreptului şi a raportului dintre drept şi lege.
În acest context, este realizată o retrospectivă istorică a
evoluţiei conceptului raţionalităţii în drept, care demonstrează
necesitatea continuării acestui demers teoretic
până când nu va deveni realitate în condiţiile în care ne
propunem depăşirea rupturii dintre cadrul teoretic şi cel
aplicativ şi ieşirea din criză a dreptului. De asemenea, este
justificată necesitatea vitală de revenire la raţionalitate
în drept, inclusiv prin argumente de natură practică, dar
şi ştiinţifică. Totodată, studiul reprezintă un apel, o chemare
de revenire la raţionalitate şi responsabilitate în
cunoaşterea şi aplicarea dreptului şi de continuare a eforturilor
în vederea realizării acestui deziderat.
The article represents a plea for the return to rationality
in law by approaching the fundamental aspect,
the material aspect of rationality in law, that
rationality which allows the identification of criteria
for evaluating the legitimacy of law and the relationship
between Law and Act. In this context, a historical
retrospective of the evolution of the concept
of rationality in law is carried out, which demonstrates
the need to continue this theoretical approach
until it becomes a reality in the conditions in which
we aim to overcome the gap between the theoretical
and applied framework, and the getting out of
the crisis of law. Also, the vital necessity to return
to rationality in law is justified, including through
practical but also scientific arguments. At the same
time, the study represents an appeal, a call to return
to rationality and responsibility in the knowledge
and application of the law and to continue efforts in
order to achieve this desideratum.
