În prezentul studiu se stabilește că: 1) notarul este asimilat unei autorități publice; 2) documentele, autentificate nota-
rial, au calitatea de documente oficiale. De asemenea, se argumentează că, dacă făptuitorul confecționează și/sau deține documente oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, în scopul folosirii acestora la săvârșirea sustra-
gerii, vom fi în prezența pregătirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art.190 CP RM. În astfel de cazuri, art.361 CP RM este inaplicabil. Se demonstrează că, dacă persoana numai confecționează și/sau deține documente oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, după care le transmite unei alte persoane, pentru ca aceasta să le folosească la săvârșirea sustragerii, prima dintre aceste persoane va fi considerată complice la una dintre infracțiunile prevăzute la art.190 CP RM. În astfel de cazuri, art.361 CP RM nu-i va putea fi reținut la calificare.
In the present study it is established that, firstly, the notary is considered a public authority and secondly, the notarized
documents have the status of official documents. It is also argued that if the offender manufactures and/or is in possession
of forged official documents, that grants rights or releases of obligations and are used with the purpose to commit theft, in
these circumstances we are in the presence of the preparation phase of one of the offences referred to at art.190 PC RM.
In such cases, we cannot apply the penal liability under art.361 PC RM. It is emphasized that if a person manufactures
and/or is in possession of forged official documents, that grants rights or releases of obligations, then hands them over to
another person to use them to commit theft, in this case, the first participant will be considered an accomplice to the one of
the offences set forth in art.190 PC RM. Consequently, the person in question can’t be held liable additionally for offences
provided by art.361 PC RM.
