This article represents a research premise on an indispensable component for access to the position of Ombudsman provided by national legislation, such as “notorious activity in the defense and promotion of human rights”. We reiterate that the term subject to research was less reflected in scientific doctrine, national practice and legislative norms. The special legislation does not provide a definition and clarity on the representation of notoriety in human rights. This essential precondition remains subject to various interpretations, a fact that can vitiate the process of selecting or electing candidates according to the constitutional function of the People’s Advocate and guaranteeing the independence of the People’s Advocate, after his appointment. The article represents a synthesis of the author’s research topic and will be developed later in the doctoral thesis.
Prezentul articol reprezintă o premisă de cercetare asupra unei componente indispensabile pentru accederea la funcția de Ombudsman prevăzută de legislația națională, precum „activitatea notorie în apărarea și promovarea drepturilor omului”. Reiterăm că termenul supus cercetării a fost mai puțin reflectat în docrina științifică, practica națională și normele legislative. Legislația specială nu oferă o definiție și o claritate asupra reprezentării notorietății în drepturile omului. Această precondiție esențială rămâne supusă interpretărilor diverse, fapt ce poate vicia procesul de selectare sau alegere a candidaților potrivit funcției constituționale de Avocat al Poporului și de garantare a independenței Avocatului Poporului, ulterior numirii sale. Articolul reprezintă o sinteză din tematica de cercetare a autorului și va fi dezvoltată ulterior în teza de doctorat.
Данная статья представляет собой исследовательскую предпосылку обязательного компонента доступа к должности Омбудсмена, предусмотренного национальным законодательством, такого как «заведомо известная деятельность по защите и продвижению прав человека». Подчеркнем, что предмет исследования в меньшей степени нашел отражение в научной доктрине, отечественной практике и законодательных нормах. Специальное законодательство не дает определения и ясности в отношении репрезентации известности в области прав человека. Это важное предварительное условие остается предметом различных толкований, что может нарушить процесс отбора или избрания кандидатов в соответствии с конституционной функцией Народного Адвоката и гарантировать его независимость после назначения. Статья представляет собой синтез темы исследования автора и будет развита в дальнейшем в докторской диссертации.
